Comuna Cacica, în care comunitatea poloneză este majoritară, era mai degrabă cuprinsă de febra alegerilor electorale
În viziunea localnicilor, Polonia ar trebui să se mulțumească doar cu statutul de „țara gazdă”
Steaua atrage mai multă audiență decât propria lor națională
Comuna Cacica nu are o istorie impresionantă și probabil că ar fi fost doar un punct pe harta României dacă nu ar fi existat zăcămintele de sare și, implicit, Salina Cacica, obiectiv care atrage anual vizitatori din întreaga lume. Situată la 40 de kilometri de orașul Suceava, micuța așezare găzduiește un număr impresionant de polonezi, stabiliți pe teritoriul ei acum mai de 500 de ani, când oportunitatea exploatării sării a condus la mutarea din Imperiul Habsburgic a mai multor mineri și tehnicieni. Iar dacă la început comuna avea doar 305 locuitori, astăzi se poate mândri cu aproape 4.500: „Iar polonezi continuă să vină”, spune satisfăcut un localnic de parcă migrația continuă ar face mai plăcut traiul de parte de rudele rămase în Polonia.
Campanie pretutindeni
Drumul către Cacica, deși lung și întortocheat, oferă iluzia evadării din rutina Capitalei, mai ales acum, în prag electoral, când Bucureștiul este parcă mai împânzit ca niciodată de afișe ale diferitelor partide politice, în căutare de voturi și de mandate. Lucrurile nu stau altfel nici la 450 de kilometri distanță. Figurile politice par a ne fi urmărit vreme de nouă ore, iar la sosirea în Cacica, polonezii ridică din umeri atunci când aud de Campionatul European și invocă drept scuză alegerile apropiate. Însuși primarul comunei, Todosi Petru, ne îndeamnă la calm: „Doar microbișii se vor uita la meciul de astăzi. Iar în comunele astea nu prea sunt oamenii innebuniți după fotbal. Mai e și vineri… se muncește”.
Gazde europene
Continuăm căutarea în ciuda sfatului primarului, căci este greu de crezut că într-o comună cu tradiție poloneză, așa cum este Cacica, meciul de debut al Poloniei la turneul final poate fi trecut cu ușurință cu vederea, sub imperiul unei scuze politice. Motivele perseverenței noastre sunt evidente: Polonia se află abia la cea de-a doua participare la Campionatul European și, alături de Ucraina, joacă rolul de țară gazdă. „Îți imaginezi ce haos ar fi fost dacă în locul Poloniei s-ar fi aflat România?”, mă șicanează fotograful, dar n-am timp să-i răspund. Un bărbat în jur de 40 de ani, trăgând cu urechea la discuție, ne abordează și ne spune că, la ora 19.00, câțiva săteni se vor întâlni pentru a viziona meciul, iar dacă suntem interesați, putem veni „cu cea mai mare plăcere, că doar o dată facem pe gazdele la Europene”.
Primarul parior
Cu o jumătate de oră înainte de debutul meciului Polonia – Grecia ne prezentăm la hotelul al carui proprietar era, după cum aveam să aflăm, însuși Todosi Petru, primarul comunei, care ne întâmpină pentru cea de-a doua oară, de data aceasta cu o mină relaxată: „Sunt în prag de alegeri, este o întreagă nebunie. Dar am reușit, totuși, să ajung și pe la casa de pariuri, să pun un bilet. Merg pe un egal în meciul de astăzi, ca noi începem mai ușor, știu eu”. Îi zâmbim neîncrezători: „Înseamnă că nu îi oferiți Poloniei șanse mari de a ieși din grupa asta”. „O, ba nu. Veți vedea. Începem cu un egal și continuăm cu victorii. O să fim o revelație. Și îmi vor ieși toate pariurile, nu las niciun meci să treacă fără să pun o sumă cât de mică”, continuă acesta.
În așteptarea eșecului
La ora 19.00, când se fluieră startul Campionatului European, restaurantul nu este ticsit de oameni. Sunt doi profesori de Educație Fizică și câțiva prieteni de-ai lor. „E vineri, oamenii preferă să vadă meciurile acasă. Atunci când lucrezi de dimineață, pe câmp, parcă nu-ți mai vine să dai hainele de casă pe meciul de aici. Munca, în zilele astea, este mai importantă. Ea ne aduce bani. Mandria, nu prea”, ne spune unul dintre profesori. Aflăm că este fost jucător de rugby și că nu-i la fel de sigur de faptul că Polonia va ieși în acest an din grupe: „Nu suntem o națională tocmai puternică. Ne pricepem la meciuri amicale, cam atât”. Și, privind în jur la grupul restrâns, ne dăm seama că nu este singurul care crede acest lucru. Chiar și polonezii „pur sânge”, veniți la rudele din Cacica pentru o vacanță scurtă, preferă să nu aibă vreun fel de așteptare de la ceea partidă.
Suficiența găzduirii
La scorul de 1-0, spiritele păreau a se fi inflamat. Mult spus, dar se ieșise din letargia din primul minut, iar discuțiile legate de fotbal curgeau fluent și rapid. „Am auzit că nu mulți au fost încântați de faptul că Polonia este țară gazdă. Suntem acuzați pe nedrept de huliganism, fac toți asocieri cu suporterii ucrainieni și ne bagă în aceeași oală”, ne spune unul dintre cei prezenți. Gol GreÂcia, 1-1, iar primarul cu șanse mari de realegere ne zâmÂbește și ne arată încă o dată biletul: „Ce v-am spus? Suntem previzibili. Ah, de-aș fi pus mai mult, trebuia să-mi ascult instinctul”. Egalarea nu vine ca o surpriză nici pentru ceilalți: „Anul ăsta, ne mulțumim și cu titlul de «țară gazdă», nu visăm la cel european. Măcar de-am lăsa o impresie bună, să nu ne bată toți”, continuă un polonez, comandând încă o bere.
Steaua, mai populară decât Polonia
Toți răsuflă ușurați atunci când arbitrul fluieră finalul de partidă. „Hai că n-a fost rău”, se aude printre aceștia. În comuna Cacica, dar și în cele de lângă, fotbalul nu este tocmai un sport popular. Debutul Campionatului European nu este altceva decât un memento pentru alegerile electorale: „Mai sunt încă două zile și scăpăm de toată agitația”, ne recunoaște unul dintre funcționarii Primăriei. Polanski nu interesează decât puțin și pe puțini. Aflăm că la meciurile Stelei, în puținele terase ale comunei găsești cu greu un loc liber: „E Steaua, na…”, ne explică un localnic. Nu își continuă explicația, pare că-i suficientă menționarea echipei lui Reghecamf.
Petrescu, neobservat
Alt lucru care surprinde este faptul că Dan Petrescu, care a activat ca antrenor în campionatul polonez, nu pare să fi lăsat vreo amprentă în memoria acestora. „A antrenat în Polonia? Uite că pe asta nu o știam”, ne răspunde cel de-al doilea profesor de sport, făcând ochi mari și cerând parcă asigurări celor din jur că nu este singurul care nu știa acest lucru. Ajutorul vine rapid, chiar de la colegul de breaslă: „Ultima dată când am auzit de el, lua campionatul cu Unirea Urziceni. Sigur nu aveți dumneavoastră informații greșite? Parcă era undeva prin Rusia. Ma duce cu gândul la Generația de Aur. Ah, ce echipă!”.
Mai presus de turneul final
Spania și Germania sunt, în ochii polonezilor, favorite la câștigarea titlului european în acest an: „O să pariez sume mari pe ele două”, jubilează Todosi Petru. Un sfert de oră mai târziu, ne îndreptăm către camere, lăsând în urmă un meci egal și oameni cărora le este la fel. Că Polonia câștigă ori nu, asta nu prea contează. Biletele de pariuri să iasă, alegerile să decurgă așa cum trebuie și salina să fie vizitată. În rest, este suficientă o impresie bună. Măcar acum, când lumea privește către Polonia și își spune că există speranțe și pentru alte naționale mici la un turneu final.
4.500 de locuitori are comuna Cacica din județul Suceava
15.804 de polonezi trăiau pe teritoriul țării noastre în 1930, numărul acestora fiind redus în prezent la jumătate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER